Râdeam cu el de două ore fără pauze! După ce şi-a
stins ţigara sub talpa groasă a bocancului de vânătoare, mi-a zis şoptind: „spune-mi
ce vom găti la Azuga…mistreţ, cerb sau căprioară…ce zici, poate vânăm o
căprioară în două picioare! Auzi, da…bancul cu sfântul Petru la poarta Raiului
l-ai auzit?”
Şerban Ionescu |
O parte din membrii juriului |
Câteva săptămâni mai târziu eram la Azuga, la Cramele Halewwod – spaţiul plin de istorie al Pivniţelor Rhein unde pe vremea Regelui Carol (I) se fabrica spumantul pentru Casa Regală a României, acolo urma să desfăşurăm a doua ediţie a Campionatului Internaţional de Gătit. Joi seara după ce terminasem organizarea spaţiului, ne-am incins la un pahar cu vin în restaurantul cramelor împreună cu Chef Robert Rainford, Dan Chişu, Mihai Chitic şi restul colegilor mei. Dintr-o vorbă în alta, Iulia l-a pomenit: ”Sper că apare şi actorul nostru…”.
Chef Robert Rainford alături de Şerban |
După câteva ore de la afirmaţia ei, s-a deschis larg
uşa restaurantului şi… ca rupt dintr-un film artistic şi-a făcut apariţia unul
dintre cei mai mari actori ai neamului românesc, Şerban Ionescu! Încălţat cu
bocanci de vânătoare, cu pulover gros de lână strâns bine pe gât, pantaloni
cachi din foaie de cort legaţi cu curea maro lată din piele şi cu o vestă plină
de buzunare - tipic vânătorilor şi pescarilor, a zis zâmbind pe sub mustaţă:”Am
văzut afară corturi, ceaune, grătare…Măi fraţilor, voi chiar aţi vorbit serios!
Aveţi o tunică pentru mine?”.
Iulia Dragut, Robert, Şerban şi Chef Tudorel Gheorghita de la Braila |
A doua zi şi-a luat rolul de jurat în serios…a participat la şedinţa tehnică după care la şedinţa foto…la ieşire din crame mi-a zis printre dinţi:”De ce nu mi-ai zis că jurizez la clasa artă culinară? Îmi va fi foarte dificil!”. Era uşor stresat, iar eu nu înţelegeam ce se întâmplă? În prima pauză mi s-a confesat:”Măi Radule, eu le-am dat nota 10 la toţi ! La câtă muncă au depus oamenii ăştia, eu nu pot să le ofer decât maxim! Mai departe să decidă Robert şi Burtea cine este învingătorul…”. Avea un stil unic, era convingător şi amuzant, nu te supărai pe el niciodată…l-am urmărit în competiţie, îşi juca rolul excelent…serios, dur, se uita la concurenţi peste ochelari cu privirea tăioasă…îi privea direct în ochi timp de câteva secunde… la final îi lăsa în ceaţă, nu ştia nimeni care este părerea lui, e de bine sau e de rău?
Şerban cu Dumitru Burtea |
În spatele rolului era Şerban, un caracter blând şi
jovial:”Am văzut numai minunăţii! Terina de căprioară de la standul 12… excelentă realizare!
Bufetul medieval al celor de la Taverna m-a impresionat profund, parcă eram la
masa unui rege cuceritor, lipseau doar „cadânele”! La masa celor de la
Pensiunea Alex am văzut medalion de mistreţ, exact ce îţi place!”…cam aşa sunau comentariile sale. Era foarte încântat de ce văzuse în general.
După prima zi de concurs a urmat o noapte lungă şi
plină de umor actoricesc. Câţiva dintre noi am avut de lucru până dimineaţă,
iar Şerban ne-a ţinut în priză cu bancuri şi glume până a doua zi. „Am auzit că
vinul ce se ascunde în spatele acestor ziduri este băubil…voi ce ştiţi despre
el? Testăm şi noi o canistră?”. Fiind foarte târziu , iar responsabilul
cramelor plecat acasă de mult timp, dorinţa lui Şerban s-a materializat prin testarea
celor 6 sticle de vin aduse cu el de acasă. După ce a adus sticlele de la
maşină ne-a zis:”Afară este un câine ştirb care a încercat să mă muşte! Ăsta
şi-a pierdut dinţii din cauza consumului de vin, a scurs toate paharele lasate
de clienţi, după care o fi confundat gardul de beton cu osul lăsat de stăpân!”.
A urmat micul dejun…ouă, gem, ceai, lapte…”Să
mănânce turiştii străini astfel de delicatese! Propun să trecem la
haiducisme!”, am intrat împreună în bucătăria cramelor şi ne-am pregătit cel
mai tare mic dejun - muşchi de vită cu unt şi pâine prăjită! Revigorare totală!
La ora 8 eram drepţi pe platou aşteptând comanda de start la fel ca în armată!
Juriul la masa concurentului Mihai Foit din Constanta |
”Am o mare rugăminte! Eliberează-mă din funcţie şi
lasă-mă să socializez cu bucătarii! Nu mă simt bine în pielea de jurat! ” îmi spuse
Şerban în timp ce oferea câteva autografe concurenţilor. Îşi dorea o altfel de
poziţie, una mai apropiată de cel ce muncea…de bucătarul venit de la distanţă
cu maşina plină de condimente, de cel ce urma să intre în lupta pentru marele trofeu.
La ceremonia de premiere a apărut în sală cu un zâmbet până la urechi, era fericit…găsise ceva interesant?! M-a aşteptat cu nerăbdare să termin înmânarea premiilor, iar apoi a venit în fugă să-mi zică…”Am mâncat nişte murături, excelente! Am testat gulaş şi papricaş cu smântâna ca untul! Am gustat mistreţ la proţap! Am băut câteva vinuri rose, două pahare de palincă şi vişinată de casăăă, din aia ca pe vremuri! A fost o zi de poveste!”.
Şerban la standul maestrului Robert Man |
La finalul evenimentului, Şerban dispăruse…nimeni nu
ştia unde este sau unde a plecat. Toţi ne întrebam ce s-a întâmplat cu el? Luni
dimineaţă m-a apelat telefonic şi mi-a explicat: „Am plecat fără să zic la
nimeni nimic pentru că nu-mi plac momentele de despărţire. A fost atât de
frumos împreună cu voi, încât aş fi vrut să vă duc pe toţi la mine acasă!”.
Recent am aflat că steaua care strălucea alături de
noi, acum străluceşte pe drum spre Dumnezeu…Păcat că medicina din România nu a
fost capabilă să-l despartă de ultima sa „mare iubire”, boala cu dinţii de fier!
Dumnezeu să-l odihnească pe scena eternităţii!
Radu Zarnescu
Respect Serban Ionescu !
RăspundețiȘtergereMa inclin !
Aplauze la scena deschisa! Unul din cei mai buni artisti ai Planetei!
RăspundețiȘtergere