Restaurant Business Festival HoReCa Show Lviv 2017

International Hotel and Restaurant Business Festival HoReCa Show Lviv - Ukraine 2017

În perioada 1-4 noiembrie 2017 a fost organizat un schimb de experiență gastronomică, între Asociația Culturală Euro Est Alternativ, ACEEA și West Chef Group în cadrul evenimentului International Hotel and Restaurant Business Festival HoReCa Show Lviv desfășurat în orașul Lviv, Ucraina. Am participat un număr de nouă membri din partea ACEEA, împreună cu Radu Zărnescu, care este și Președintele Euro-Toques România. În permanență am avut alături de noi pe Chef Florin Patrichi, care a fost ambasadorul român ce a făcut legătura cu partea ucraineană.

O experiență frumoasă, care ne-a introdus în bucătăria ucraineană și unde, pe parcursul celor patru zile, am avut posibilitatea să vizităm un număr de șaptesprezece restaurante din orașul Lviv, să intrăm în bucătăriile restaurantelor, să gustăm din preparatele specifice acestei țări, să punem întrebări Chefilor și să stabilim o legătură gastronomică și culturală între cele două țări.

A doua zi a fost pentru delegația noastră un prilej de a face o demonstrație culinară specifică țării noastre organizând în cadrul Festivalului HoReCa Show Lviv o masă cu mâncare tradițională românească. A fost o masă tradițională în care nu au lipsit cărnații de casă, preparatele din carne, slana, dulcețurile, zacuștile românești, colacul tradițional de casă, cozonacii moldovenești, poalele în brău și nelipsita pălincă apreciată de toți. Masa noastră a fost apreciată atât de juriul festivalului cât și de participanți astfel incât în mai puțin de jumătate de oră de la jurizare să fie mâncate toate preparatele de pe masă si să ne fie cerute explicații despre rețete, preparare și preparate. Am fost foarte mulțumiți de aprecierea tuturor în ceea ce privește bucătăria tradițională românească.

De când am ajuns în orașul Lviv, a început de fapt și experiența noastră atât gastronomică cât și culturală fiindcă Chef Florin Patrichi a fost cel care ne-a dus în locurile cele mai interesante și ne-a răspuns cu multă răbdare întrebărilor noastre.

Despre orașul Lviv aș putea spune că păstrează în el o istorie foarte interesantă și frumoasă și care m-a făcut să-l iubesc încă de când am început să citesc despre istoria lui și apoi să-i descopăr la pas frumusețile.

Numele orașului vine de la Leon, fiul lui Halicki Danilo, prinț polonez ce întemeiază o cetate fortificată, în anul 1256, datorită atacurilor armate ale tătarilor. Danilo dă numele acestei cetăți și a orașului care se formează, Lviv (Lvov) ce înseamnă leu, astfel pe stema orașului apare un leu, în oraș sunt multe statui cu lei, iar toate coșurile de gunoi din Lviv sunt turnate din fontă și au imprimate pe ele o față de leu.

Lvov-ul era principalul oraș polonez care făcea negoț cu Țara Moldovei, iar de numele acestui oraș sunt legate personalitățile culturii moldovene din sec. XIV-XVI. Cronicarul Grigore Ureche și domnitorul Petru Rareș au făcut studiile la Lvov, Ierarhul Dosoftei a studiat la Școala Frăției Ortodoxe din Lvov întemeiată de Petru Movilă. În zona Lvov-ului erau multe sate de vlahi.

Lvov a fost câteva secole parte a Poloniei și in Evul Mediu era un oraș comercial important care avea legături importante și cu Moldova  și Țara Românească. Însă in ultimul secol, Lvov a avut multe greutăți, din cauza istoriei tumultoase și a granițelor schimbătoare. În ultimii 80 de ani Lvov-ul a făcut parte din cinci țări diferite, fiindcă orașul a fost in mâinile habsburgilor, ale polonezilor, ale germanilor, ale sovieticilor și, după 1990 a devenit cel mai pro-european oraș al Ucrainei. Lvov este mult diferit față de alte orașe ale țării. Arhitectura seamănă cu cea din orașe poloneze precum Cracovia si Wroclaw, locuitorii sunt în mare majoritate pro-europeni, rusa este mult mai puțin vorbită decât în centru și est și influența Europei Centrale se face simțită foarte mult.

Din prima seară de când am ajuns în oraș, Chef Florin Patrichi, ne-a introdus în lumea gastronomiei ucrainiene și am mers la Restaurantul Flămândul Nicola. Știu doar că am fost impresionați de frumusețea locului și ospitalitatea gazdelor încă de la intrare unde ne așteptau tot felul de gustări, acompaniate de țuică. Apoi am intrat în restaurant unde ne-am lăsat pe mâna lui  Chef Florin în a ne comanda mâncare tradițională ucraineană. Și preparatele au umplut masa non stop iar noi am început să le gustăm și să identificăm fiecare preparat. La capitolul slană, au fost atât de multe variante de preparare, fie simplă, cu dulcețuri, în alge, cu sosuri, făcută tort de pâine sau ca umplutura în colțunași, apoi cârnații cu umpluturi diferite, colțunașii bunicii cu hrișcă și ciuperci, specific locului, varză cu carne de porc, somn prăjit la tigaie, Julien în pâine, un preparat sub formă de pâine umplută cu ciuperci, ceapă, ceapă verde, smântână, cașcaval, dată la cuptor. De la început găsești pe masă carafe cu compot de prune afumate si fructe, de fapt băutura lor tradițională pe care o găsești sau o comanzi la fel de des cum se comandă la noi apa. Foarte puțin indulcită, această băutură merge foarte bine cu mâncarea și are un aport nutritiv bine gândit.

Prima seară ne-a făcut să realizăm că această experiență va fi diferită de ce am anticipat. Că acest oraș ne dezvăluie lucruri noi care ne deschide o imagine nouă despre oraș, despre țară. M-a impresionat că intrarea si apoi ieșirea din fiecare restaurant se fac prin puncte diferite, gândite strategic să te atragă, sa-ți ofere motive să revii sau de ce nu să păstrezi amintiri prin suvenirurile pe care le găsești spre vânzare. Fiecare restaurant vizitat are astfel de magazine. Fiecare își păstrează identitatea și-ți oferă lucruri noi. Parcă ar fi o concurență între ei la acest capitol. Pe mine m-a impresionat acest mod de gîndire și-mi imaginez că e o adevărată industrie în spatele acestor magazine de suveniruri.

A doua zi a fost cea mai plină dintre toate zilele din acest circuit. Am început cu un restaurant interesant care m-a făcut să retrăiesc o parte din istoria poporului.  Aflat într-un tunel de sub oraș acest restaurant tematic din Lvov, care se numește Kryivka, este un restaurant interzis rușilor și care are ca parolă de acces Slava Ukraine – adică Cinste Ucrainei.Acest restaurant te introduce în atmosfera creată de armata partizanilor ucrainieni din timpul celui de-al doilea război mondial. Localul se găsăște vizavi de Turnul cu Ceas, un reper important al orașului, și este destul de greu de găsit, deoarece nu este nici un indicator. După ce am intrat în clădire, Florin a bătut la ușă și apoi a ieșit un paznic îmbrăcat în haine de soldat, care avea și o stație de recepție in mână, care ne-a întrebat parola. După ce am spus parola am fost întrebați dacă este printre noi vre-un rus sau dacă suntem comuniști. După ce am spus că nu am primit fiecare dintre noi câte un degetar de vin din miere (hidromel) și apoi am coborât în subsol urmând indicatoarele de pe perete până în buncărul atomic. Acolo ne astepta iar un soldat care ne-a întrebat din nou parola și după ce am răspuns s-a auzit un foc de revolver în semn de ok. Ne-am cam speriat că nu ne așteptam la asta. Pe pereți se găseau o varietate de arme și artefacte naționale iar ospătarii erau îmbrăcați în uniforme militare. Am intrat în buncărul atomic la nivelul -2 unde am văzut un reactor nuclear înalt cât 3 nivele și un panou de comandă făcut din antichități (cântare analogice – cu limbă, televizoare vechi, țevi, etc) apoi am urcat pe scările metalice până am ajuns pe platforma clădirii de unde se vedea orașul. Coborând platforma ne-am oprit apoi în restaurant unde, într-o atmosferă plăcută, cu muzică veche și lumină puțină, am fost serviți extraordinar de frumos. Mâncarea era în vase militare și, la fel ca în toate restaurantele în care am intrat Chef Florin Patrichi ne-a adus pe masa mâncare tradițională ucrainenă și specificcă localului. Aici am avut surpriza să manânc pentru prima data urechi crocante de porc și rât-uri de porc prăjite, moi și delicioase. Am gustat ciorba lor cu sfeclă, apoi platouri cu cârnați la metru de diferite tipuri asociate cu murături diverse, sângerete, platouri cu carne și sosuri. Evident că nu lipseau carafele cu compot de prune afumate si fructe. La început am primit două tipuri de țuică, una cu hrean și una cu miere. Interesant era că dacă cereai un anumit preparat (colțunași umpluți) erai dus într-o cameră, stil carceră, din piatră, unde erai obligat să mănânci singur, acolo.

După ce am terminat de mâncat Florin ne-a spus că a gândit cumva programul din acea zi și dorea să mergem cu toții la un prieten de-al său care nu locuia departe dar care pregătește niște cartofi prăjiți foarte buni. Mi s-a părut ciudat că abia mâncasem și totuși invitația era la masa, dar ce urma parcă suna ciudat.

Acel prieten despre care ne vorbea își avea locul în aceeași clădire cu buncărul din care tocmai ieșisem, deci nu a trebuit decât să urcam un etaj, care sincer semăna cu o scară de bloc, care nu-ți stârnea nici o idee despre ce avea să urmeze. A bătut la ușa unui apartament, așa părea să fie și ne-a introdus pe toți într-o camera de garsonieră extrem de mică. Am uitat să spun că prietenul lui era un om în vârstă, îmbrăcat în halat de casă și cu un baticuț albastru pe cap și extrem de simpatic și vesel. După ce am reușit să intrăm cu greu în acea încăpere în care se aflau adunate tot felul de lucruri și unde era o aglomerație de nedescris, o dezordine ciudată și pe masă coji de cartofi și lucruri care te făceau să crezi că ai nimerit într-un moment nepotrivit, unul din colegii mei s-a apucat chiar să curețe cartofi, fiindcă așa ni se spusese de la început că ăsta va fi scopul, Florin s-a dus spre o ușă și ne-a întrebat dacă ne place și dacă vrem să vedem cum arată și wc-ul domnului. Ciudată întrebare și mai ciudat că a deschis ușa, a dat deoparte o perdea de catifea iar in spatele ei se afla un luxos restaurant, despre care nu mai terminam cu intrebările, cu mirarea și bucuria de a vedea ceva atât de diferit. Ne aflam de fapt în Loja Masonilor, într-un restaurant de multe stele care prezenta camere și o imagine diferită de tot ce-ți puteai imagina. Fiecare camera era diferită și mesele erau din lemn masiv, de calitate cu încrustații și bun gust, pe masa era o cărămidă cu o mistrie aurită ușor, pe care dacă o ridicai, aveai surpriza să descoperi o olivieră frumoasă. WC-urile din acest restaurant erau camere diferite, una o camera cu sticlă multă si in interiorul sticlei erau bani, mulți bani în teancuri în care se afla încastrat wc-ul, iar alta un tron de rege. Pe pereții restaurantului se aflau portretele masonilor de-a lungul timpului. La ferestre erau plante și o imagine de casă locuită, doar după însemnele masonilor de pe geam ai fi bănuit că acolo se află o altă lume.

Barul acestui restaurant mi s-a părut cel mai interesant loc fiindcă acolo aveai plăcuta surpriză să găsești puse în rastel pe pereți sticle cu bătură ordonate pe țări, orașe și ani. O lume minunată care te face să te întrebi unde ești, cum de există acest loc. Am ieșit fascinați de acolo și am început sa mergem mai departe prin restaurantele propuse de Florin Patrichi.

Un alt local cu un subsol interesant este Casa Cafelei sau Fabrica de cafea din Lviv. Această fabrică este singura *mină de cafea* din lume datorită decorării pereților din subsol cu boabe de cafea și prezenței în sălile sale a diferitelor unelte folosite la minerit. Fabrica a fost deschisă în 25 decembrie 1675. Încă de la intrare te copleșește mirosul de cafea și mulțimea de saci din cânepă cu cafea din toate colțurile lumii, apoi treci în încăperea cu utilaje de prelucrare și de ^extragere din mină^ a cafelei și cobori în subsolul ai cărui pereți sunt acoperiți complet cu boabe de cafea. Și apropos de subsoluri, o mulțime de cafenele și restaurant au amenajate săli inclusive prin subsoluri și tuneluri subterane. Tunelurile au fost săpate în timpul diverselor războaie, acum în aceste tuneluri sunt amenajate restaurant tematice.

Tot în acest ton cu cafeaua am gasit Fabrica de ciocolată din Lvov. Un magazin cu produse numai din ciocolată, extrem de scumpe, după părerea mea, dar foarte bine puse în atenția celor care vizitează. În epoca medievală, orașul Lvov a fost cunoscut pentru produsele de patiserie delicioase și pentru ciocolata produsă aici, care din sec. XIX este exportată în marile orașe europene.

Au urmat apoi trei restaurant care erau într-o rețea a aceluiași producător. Casa Călăului (Carne și dreptate), Rebenea (costiță) și Casa Sașului. Trei restaurante în care carnea pe grătar era fel principal și atracție prin modul de preparare a ei. Fie că aveau decoruri tematice, fie ca erau preparate pe grătare enorme rotative, aceste localuri erau pline cu oameni, asta era într-o zi de miercuri.

Casa legendelor, un restaurant pe înățime. Cu o scară interioară în mijloc, acest restaurant are pe fiecare etaj încăperi unde se află restaurante tematice. De ex. Într-unul serveau doar pitici, într-unul avea ca temă biblioteca, într-unul submarin, într-unul pentru copii, stil povești. Fiecare loc era gândit să te atragă și sa revii. Fațada clădirii era frumoasă fiind desenat un dragon care scuipa flăcări la anumite ore iar pe unul din etaje erau două vagoane care se deplasau și anunțau ora prin anumite mijloace vizuale.

Ar fi multe de povestit… poate despre restaurantele cu specific original ale Lvovului, poate despre faptul că Masoch, cel care și-a împrumutat numele fanteziei numite masochism, e născut în Lvov și în centru există o cafenea Café Masoch, unde niște ospătărițe aprige biciuiesc clienții și clientele. Aici am intrat fără să știm de la început ce avea să fie. După ce am primit fiecare dintre noi câte un bici pe corp, eu am crezut că e o glumă proastă dar erau serioși în ce făceau, chelnerii s-au apucat să satisfacă dorințele clineților care se ridicau pe rând și cereau să fie bătuți în văzul tuturor. A fost puțin șocant pentru mine, dar nu te poți pune în calea dorințelor oamenilor. Am ieșit de acolo tulburați puțin de cele văzute, dar bifând încă o experiență inedită din orașul Lvov.

Un alt loc frumos a fost Berăria Pravda (Adevărat), o berărie pe trei etaje unde se poate bea bere locală și foarte bună. Această bere produsă la Lvov este recunoscută pentru calitatea ei la nivel international. În local se găsesc instalațiile de distilărie care te servesc cu 3 tipuri de bere: blondă, roșie și brună. Alături de hamei proaspăt folosesc și alte ingredient: flori de soc, muguri de brad sau de pin, floarea soarelui, etc. În timp ce savurezi berea din halbe ești acompaniat de muzică de calitate cantată de formația de alămuri a localului.

Finalul zilei a fost la Restaurantul Bătrânul Royal unde ne-am întâlnit cu o parte din membrii juriului Festivalului HoReCa și cu gazdele noastre minunate.

În ultima zi am avut 4 obiective în program plus cina de gala de pe Arena Stadionului central din Lvov.

De dimineață am fost la Restaurantul Rafael. Un restaurant foarte frumos, in afara orașului cu o poveste foarte interesantă. Pornit inițial ca un garaj cu trei locuri în care se făceau reparații, acest spațiu a evoluat după 10 ani transformându-se într-un restaurant frumos și spațios care are în prezent 3 săli de restaurant cu 280 de locuri, două bucătării separate, spații pentru terase și organizări de evenimente plus spațiu pentru bucătărie unde se afumă și prepară în cuptoare speciale carnea pentru toate preparatele din restaurant. Cu laborator propriu de patiserie și cofetărie, având un cofetar renumit aici se produc cele mai variate și apreciate preparate tradiționale ale bucătăriei ucrainiene. Am fost in bucătăria lor și am asistat la realizarea unor preparate. Chef Andreii Klimovich a fost gazda noastră și ne-a dus peste tot. La final am fost invitați să gustăm din preparatele făcute. Am fost serviți la început cu preparate din carne, afumate și făcute în bucătăria proprie. Apoi ni s-a servit din căni speciale un borș care se numește de fapt borșiog și se prepară din legume multe și sfeclă roșie, fierte, apoi zeama este strecurată și i se adaugă puțină smântână, servit împreună cu pateuri din foitaj cu carne de vită, fragede și moi.

La sfârșit am gustat din prăjiturile făcute în laboratorul restaurantului. Toate pe bază de ciocolată și piureuri din fructe. Foarte gustoase si aspectuoase.

Apoi am mers la Restaurant Panoramic, un restaurant aflat la etajul șapte al hotelului cu același nume care se află vis a vis de clădirea Operei din Lvov. Hotelui a fost construit în anul 1880. Aici am fost duși în bucătăria restaurantului care este mică dar care servește prompt clienții, cam 70 de locuri are. Cu un spațiu privat pentru cei care fumează sau doresc narghilea. Chef Gints Osis a fost gazda noastră și ne-a explicat că restaurantul oferă preparate din carne și pește și are mult import din Noua Zeelandă.Cheful fiind lituanian ne-a oferit la intrare o băutură specific lituaniană, ceva gen Unicum.

Apoi am fost la Cofetăria Patiseria Shoco. Unde am intrat într-o atmosferă plăcută de cofetărie cu preparate modern care trădează o influență a cofetăriei franțuzești. După o vizită în laboratorul și o privire a vitrinelor de prezentare a produselor, am degustat din feluritele modele de eclere, prajituri si foitaje. Gustoase și deosebite.

Hotel Restaurant Citadela a fost ca o cireașă de pe tort pentru că am reusit să incheiem o seară minunată într-o locație deosebită. Construit în 1880 ca o fortăreață, una din cele 4 fortărețe care aveau ca scop paza orașului, aceasta a fost transformată în patru ani dintr-o ruină într-un hotel de 4 stele. De 10 ani este un loc care atrage și care este frumos și deosebit.

Chef Evgeni Proscenko a fost gazda noastră care ne-a făcut câteva demonstrații în bucătăria hotelului, aflată la ultimul etaj. O bucătărie extrem de mică pentru ceea ce se dorește a fi, un hotel de lux. Dar Chef Evgeni ne-a explicat că face preparate deosebite fiindcă a reușit să achiziționeze aparatură modernă care îi permite să facă în spațiu puțin lucruri deosebite. Ne-a dat spre degustare tot felul de piure-uri cremă din țelină cu cafea, de lămâie, de conopidă, de țelină, combinații de aceste sosuri, pire-uri și crème, foi de orez cu cerneală de sepie expandate, pământ din pâine și cerneală de sepie, piure din chec cu arome spice, ceapă bulion de vită, chipsuri din coajă de topinambur, crème brulee cu ienupăr, foițe crocante de sfeclă roșie, felii de ridichie murate, trei feluri de ridichie: albă, roșie și neagră. Am fost serviți cu multe tipuri de brânză produse local și preparate cu diverse combinații de plante și ierburi.

Finalul a fost de fapt Gala Dinner de pe Stadionul Central din Lvov. Într-o sală frumoasă și spațioasă am fost aplaudați, noi, echipa României, pentru prezența noastră la acest Festival HoReCa și pentru demonstrația culinară făcută.

Încărcată cu experiențe de neuitat am revenit acasă dornică să împărtășesc celorlalți din experiența trăită.

Mulțumesc încă odată Asociației Culturale Euro Est Alternativ, ACEEA, în special Iuliei Drăguț președinta acestei asociații, lui Radu Zărnescu, președintele Asociației Euro-Toques România, pentru că au făcut posibilă deplasarea și schimbul de experiențe gastronomice.

Lviv este, fără doar și poate, cel mai frumos oraș ucrainean, fiind o destinație turistică de luat în calcul pentru viitoarele vacanțe.

 

Mihaela Tatiana Ulman