Turismul Romanesc

RETROSPECTIVA TURISMULUI ROMÂNESC POST REVOLUŢIE

Unde mergeam noi pe litoralul românesc 
în perioada anilor 60 - 80... 

Staţiunea Mamaia în anul 1978 - o staţiune modernă, plină de vegetaţie, cu plajă largă şi primitoare, cu o alee principală pentru promenadă fără tarabe sau comercianţi ambulanţi (în acei ani vânzătorii ambulanţi erau autorizaţi numai în bazaruri   şi vindeau o gamă de produse clar stabilită prin lege), plină de restaurante mari unde în fiecare seară se desfăşurau concerte de muzică live cu solişti acreditaţi de
Ministerul Turismului, cu sisteme de iluminat performante...s.a.m.d...

Staţiunea Eforie Nord în anii 80 - A fost o staţiune deosebită, situată pe un deal cu două faleze pentru promenadă, plaja acoperită cu un sort de nisip fin, cu hoteluri de capacitate mare şi vile de lux cu vedere la mare, împodobită cu vegetaţie şi sculpturi din loc în loc.  

Staţiunea Olimp în anul 1978 - Perla litoralului românesc preferată până în anii 90 de turiştii germani, olandezi, danezi, suedezi, polonezi, o staţiune complexă cu hoteluri moderne (Belvedere, Panoramic, Amfiteatru...) care au fost prevăzute cu camere mari şi balcoane tip terasă, cu piscine şi magazine de souveniruri, cu galerii de artă internaţională şi spaţii de recreere, bowling şi restaurante pe plajă, 2 diguri cu faleze iluminate pentru promenadă, umbrele fixe şi scrumiere metalice poziţionate lângă şezlonguri, cu multe cofetării şi gelaterii, terenuri de mini-golf , parcări spaţioase, vestiare construite din cărămidă pe plajă...etc

Autocarul Mercedes model O 302 special construit pentru turism internaţional - acestea erau autocarele din dotarea Oficiilor Judeţene de Turism, Birourile de Turism pentru Tineret, Oficiului Naţional de Turism Carpaţi...în acei ani acest model de autocar era cel mai performant vehicul construit pentru turism, era fiabil, dotat cu suspensii comode şi cu aer condiţionat. Aceste vehicole mai rezistă şi în zilele noastre! Recent am călătorit de la Cluj la Sighetul Marmaţiei cu un astfel de oldtimer şi vreau să vă împărtăşesc următoarele: este la fel de confortabil ca şi în copilăria mea, la bord funcţionau toate indicatoarele, la scaunele pasagerilor reglajele
îşi făceau datoria ca şi în urmă cu 40 de ani!

O scurtă radiografie a ultimilor 20 de ani de turism românesc

Situaţia generală

Totul a început imediat după revoluţia din 1989...Se pierd contractele cu agenţiile de turism din străinătate, dispare orice formă externă de marketing turistic (se renunţă la vechile contracte cu agenţiile din străinătate), se divizează vechile unităţi şi staţiunile de interes naţional, se vând pe bucăţi societăţile comerciale din turism, se renunţă la personalul calificat din domeniu – acesta fiind înlocuit treptat cu „personal de ocazie” resurse umane necalificate angajate temporar,  se pierde o mare parte din patrimoniul societăţilor turistice în urma unor credite neavantajoase (băncile ofereau credite doar cu garantare imobiliară – nu se cereau palnuri de management sau marketing) fapt care a condus la dezmembrarea haotică a multor unităţi, apar noii „pseudo specialiştii” din turism care nu sunt capabili să menţină balanţa preţ-calitate servicii şi pierd treptat clientela existentă, guvernele României stimulează individualismul în rândurile operatorilor din turism.

Patrimoniul societăţilor

O parte din activele patrimoniilor societăţilor de stat ajung sub diverse forme în patrimoniul societăţilor private, dintre acestea doar o altă parte ajung să fie în subordinea unui patronat de bună credinţă (în general aici se poate discuta despre foştii specialişti, şefi de unităţi, persoane care ulterior au reuşit să menţină chinuit flacăra vie a turismului de altă dată...), aceştia reuşesc să întreţină şi să modernizeze achiziţiile de la stat. Din păcate viitorul multor societăţi a fost degradarea, spre exemplu SC Iezerul SA (Borşa Maramureş, fostul Complex Staţiune de la baza pârtiei de agrement pentru schi) care a fost divizată şi pierdută prin mecanisme de garantare cu ajutorul BCR, Guvernul României, Ministerului Sănătăţii, Spitalul Borşa şi a unor administratori incompetenţi.

Obiectivele turistice

a.Situri geografice:

...dispare interesul de a întreţine căile de acces spre obiectivele naturale (şoselele devin un calvar pentru turist: sunt dezafectate, accesul este lent, timpul de parcurgere până la obiectiv este foarte mare), dispare interesul de menţinere a obiectivelor - nu mai sunt întreţinute logistic şi organizatoric (dispar semnele de atenţionare vizuală, dispar scările şi potecile amenajate, lipsa serviciului de pază sau schimbarea permanentă a custodiei arealului duc treptat la degradarea fizică a obiectivelor), dispare interesul de a promova vestigiile geografice la orice nivel (planurile şi politicile de marketing se axează doar pe serviciile unităţii, respectiv doar pe cazări şi hrană)

b.Situri istorice

Nu există prezentări relevante de specialitate, obiectivele nu sunt bine pre-semnalizate, majoritatea sunt în stare de degradare, o mare parte sunt subiectul unor litigii şi accesul este interzis până la soluţionare, unele edificii şi-au schimbat destinaţia fiind transformate sau modificate în alte scopuri comerciale, agentul turistic nu îşi permite menţinerea în post a unui ghid turistic specializat

c.Evenimente culturale

România a fost o ţară cu un palmares bogat în sectorul evenimentelor culturale – am să menţionez doar câteva: Festivalul de folclor „Hora de la Prislop” din Maramureş (aflat la ediţia 48), Festivalul de Jazz de la Sibiu, Târgul de fete de la Muntele Găina, Târgul de Antichităţi de la Negreni, Festivalul de muzică Cerbul de Aur, Festivalul de muzică Mamaia,  majoritatea acestor acte culturale internaţionale au reprezentat un punct de atracţie permanent pentru turiştii din ţară şi străinătate. Din lipsa fondurilor pentru implementare, multe evenimente au fost oprite, iar cele care au rezistat din inerţie nu au fost mediatizate suficient de bine. Instituţiile culturale şi-au restrâns aria de activitate, iar pentru societăţile media aceste informaţii nu mai reprezintă un real interes.

 

Orientări manageriale post decembriste în turismul românesc

Dacă efectuăm o analiză a mişcării manageriale din turism, putem indentifica 3 perioade distincte în funcţie de orientarea generală a politicilor de marcheting:
Marea Privatizare 1992-2000, 
Turismul Corporatist 2000-2006 şi 
Bătălia pentru evenimentele sociale 2006-2011

a.Marea privatizare din perioada 1992-2000 a cuprins şi sectorul turistic românesc fapt pentru care mulţi intreprinzători au reuşit să achiziţioneze diverse edificii şi structuri realizate de vechia orânduire a ţării şi prin care ulterior au reuşit mai mult sau mai puţin să pună bazele unei noi "ere" a turismului intern. Odată cu ridicarea noului sistem se iveau primele forme de organizare ale marketingului modern, materializat printr-un departament care de obicei ocupa Pole Position-ul societăţii, personalul fiind ales pe bază de mare încredere: fraţi, cumnaţi, verişori, nepoţi...etc. Noul concept cuprindea orice formă de comercializare: se vindeau activele societăţii, se vindeau mobilierul şi aparatele din dotare, parcarea sau dependinţele, orice înafară de serviciile turistice.

Hotel Adriana din Venus în anul 1970 - un hotel cu design revoluţionar pentru acei ani

Hotel Adriana din Venus în anul 2009 - în prezent o mare ruină.  Când intri în staţiunea Venus nu ai cum să ratezi muntele de beton părăsit pe partea dreaptă.

b.În perioada anilor 2000-2006, operatorul din turism şi-a orientat politica de marketing spre marile societăţi şi companii existente pe piaţă, care practicau „Turismul Corporatist”, adică promovau formele de adunare şi socializare ale angajaţilor sub diferite denumiri: traning, meeting, team building, micro-revelion...etc. În acei ani era exclus să te gândeşti la cazarea unui simplu grup de turişti la sfârşit de săptămână pentru că nu aveai loc de marii corporatişti care dominau cu succes majoritatea unităţilor din turism – operatorii îţi ofereau un singur răspuns sincer: ne pare rău, dar cu cea mai mare plăcere, data viitoare! (ex: Hotel Internaţional Sinaia, Hotel Howard Johnson Bucureşti, Hotel Aro Palace Braşov...erau veşnic ocupaţi la refuz). În acei ani serviciile de marketing ocupau o poziţie fictivă în societate – majoritatea lor având alte preocupări: montau casete luminoase pe clădiri, analizau şi reanalizau meniurile, tipăreau pliante, udau florile sau tundeau iarba din curte. Perioada menţionată a fost sol fertil pentru lansarea pe piaţă a unui nou val trendy al dezvoltării economiei: turismului agro. Pensiuni, case de vacanţă, vile, ferme, toate acestea urmau să reprezinte o alternativă viabilă a turismului de bază, un alt fel de acomodare pentru turistul dornic de ieşiri şi în aceeaşi măsură o oportunitate pentru micul intreprinzător din mediul rural.  Aceste mici unităţi îţi oferă un mediu ca la tine acasă,  puţin spaţiu dar te fac să te simţi bine, mânânci ca la mama şi dormi ca la bunica, mai faci un foc de tabără dacă eşti cu prietenii, te plimbi în natură savurând aerul curat de la ţară, primeşti câte un pahar de palincă înainte de culcare...  Tot în acestă perioadă apare şi al doilea val trandy : agenţiile de turism extern, societăţi care promovează o alternativă viabilă a turismului românesc, un mare semn de alarmă pe care nimeni nu-l sesiza în acei ani, dar care ulterior a  venit ca un ciocan lovind cu putere în agenţii economici români care se credeau că au rădăcinile bine înfipte în sistemul capitalist. Aceştia se aruncă pe piaţă cu oferte peste oferte una mai provocatoare ca cealaltă,  insule exotice, ţări tropicale, multă mare şi nisip, mâncare la discreţie, soare permanent şi culmea, totul mai ieftin ca la noi acasă. O mare parte din potenţialul turiştilor români migrează anual spre ţările calde, iar litoralul Românesc se transformă treptat într-un muzeu în aer liber cu porţile larg deschise spre Marea Neagră...în viitor vor acosta vapoare tip super navă cu mii de turişti care vor avea ocazia să vadă marele muzeu, bineînţeles că numai după ce vor plăti biletul de intrare oferit de Ministerul Turismului şi îşi vor alege un ghid pe măsura nevoilor de informare.

Reclama unui hotel de 4 stele din staţiunea Mamaia - în descriere nu se regăsesc serviciile turistice, doar oferte pentru evenimente corporate

c. „Bătălia pentru evenimentele sociale” 2006-2011 este perioada contemporană afectată de criza globală. În aceşti ani au căzut majoritatea contractelor cu Marii Corporatişti, au plecat şi pleacă încă mai mulţi români în ţările calde, s-au construit şi mai multe unităţi agro-turistice, iar bugetele de promovare sunt tăiate şi mutate la departamentele financiare care blochează orice iniţiativă publicitară înţeleaptă. Dat fiind contextul prezentat mai sus, operatorii în turism sunt puşi în faţa unei situaţii delicate, ei trebuie să se adreseze segmentului de piaţă  rămas: cetăţeanul de rând, omul care nu este atras de servciile hoteliere sau de obiectivele turistice, cel care ajunge la restaurant doar la ocazii mai rare, individul care nu este convocat la treninguri sau meetinguri pentru că nu este corporatist, într-un cuvânt românul simplu care din plăcere sau din obligaţie frecventează evenimentele familiale: nunţi, botezuri, cumetrii, aniversări.

Managementul unui hotel Celebru din Mamaia se ocupă de nunţi şi botezuri
în loc să  să-şi întreţină o clientelă turistică

În cazul de faţă oferta turistică s-a transformat într-o mare piaţă de servicii similare: sala restaurantului, ambientarea sălii, meniul, serviciile foto video, băuturile şi muzicanţii (sau muzicienii dacă este cazul). În staţiuni oferta este şi mai simplă, mâncare multă şi celebra cazare într-un mediu curat. Serviciul de marketing este canalizat pe redactarea şi re-redactarea ofertelor pentru evenimente, pe lupta cu concurenţa neloială şi dumping-ul oferit de rivali pe piaţă, pe ultimele pârghii de promovare locală (câteva ziare, câteva panouri publicitare şi din timp în timp câte un spot audio la radio).

Radu Zarnescu